Boala mamei a inceput cu un puf, folosit pentru tusea care nu se mai oprea.

Eram intr-a 4 a. In vacanta de vara, apartamentul de la etajul 1 al unei vile cochete din statiunea Mamaia. Deobicei noi mergeam in Neptun, dar de data asta ai nostri au considerat ca e mai potrivit sa mergem in aceasta statiune. Alegere gresita, de atunci am evitat cat am putut sa ajung in zona; nu m-au atras nici palmierii, nici telegondola de pe esplanada, nici macar cocktailurile cu umbreluta sau ochelarii Rayban, parte a uniformei de plaja.

Tusea incepea dimineata, inainte sa ne trezim. Dura 30 minute, spre sfarsit chiar o ora. Servetele, prosoape de tuse, si zgomot repetitiv, sacadat care nu se mai oprea. Asa am prins obiceiul de a adormi cu capul sub perna, ani de zile. Psihoterapeutii pot comenta ca mi-era frica de lume, ca nu vroiam sa infrunt realitatea. Ghici ce? Mi-era frica de mama, de boala si de moartea ei.

Trezirea se producea in tuse, dupa care urma o zi normala. Mancat, echipat, mers la plaja, balacit, bronzat, dus, mancare, citit, tv, jucat in fata vilei, o cearta cu gemenele, somn. Pardon: tuse si apoi somn. Din concediul acela imi mai amintesc doua lucruri – primisem cadou un tricou de la olimpiada din Barcelona si un ceas Swatch cu semnele olimpice. Imi placeau tare mult si le purtam foarte des, cam cum se poarta acum rochitele Frozen.

Asa au fost vreo 10 zile.

Am plecat spre casa, intr-o dimineata racoroasa de august.

Mama s-a dus la un doctor, la 2, la 10. Au inceput sa apara in casa pufurile pentru astm, pardon bronsita asmatiforma. Tusea a continuat dupa acelasi ritual, dimineata la trezire, seara inainte de somn.

Dupa cativa ani au inceput internarile in spital. Nu mai stiu toate spitalele, intr-unele am fost, in altele n-am mai calcat niciodata de atunci.

Diagnosticul cert si prognosticul rezervat s-au pus dupa vreo doi ani de pufuri. Acestea au fost inlocuite cu prednison, mult prednison (imunosupresor pentru neavizati, da? ). Un medic a adus si un aparat de aerosoli de la ajutoare, o minunatie ce mai. Mama a inceput sa citeasca tratate de medicina in franceza, de la fata vecinului de sub noi, medic rezident. Cred ca eram intr-a 7a. Tusea a continuat dupa acelasi ritual, dimineata la trezire, seara inainte de somn.

Viata a continuat in acelasi ritm. Aproape. Am intrat la liceu. Mergeam mai rar in concediu in familie, mai mult la bunici. In peisaj au aparut iesirile in oras, iesirile la munte cu cercetasii, ceva pestereala in Caras Severin. In baia de serviciu au aparut tuburile de oxigen. Mie mi se parea ca mama nu le folosea niciodata, dar cred ca mai degraba se ferea de noi. Tusea a continuat dupa acelasi ritual, dimineata la trezire, seara inainte de somn.

Intr-o zi mama a racit tare de tot. Era vineri, incepea vacanta de Paste. Spunea ca n-are rost sa mearga la camera de garda si a chemat un prieten medic acasa. Pneumolog bineinteles. Si i-a dat un antibiotic injectabil. Luni era mai rau. Internare in Spital. A venit bunica de la Resita si pe mine m-au trimis sa stau cu bunicul.

M-am intors dupa o saptamana. Mama era deja la terapie intensiva. Inainte sa plece la spital, tata m-a intrebat daca vreau sa o vad. Dormeam cu perna pe cap. I-am zis ca ma duc diseara.

Tata si bunica au stat toata ziua la spital.

La ora 11 am primit telefonul.

La ora 12 au inceput clopotele bisericilor sa bata: ” Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand…”

——-

Sunt racita de o saptamana, tusesc dimineata si seara. Primele 2-3 zile a fost usor: febra, ceva paracetamol, un puf, Reiki, mai mult somn.

Sambata insa am fost in vizita la mai putin de 100m de spital. Spitalul.

Acum, dupa 5 zile deja ma sperii: cum nu s-a oprit tusea? Cum?

Tusea s-ar opri, dar mai intai eu am de vindecat durerea stramosilor.

A inceput cu un puf…

2 thoughts on “A inceput cu un puf…

  • February 4, 2016 at 3:20 pm
    Permalink

    Multa sanatate 🙂 o sa fie bine, de obicei tusea trece mai greu 🙂

    Reply
    • February 4, 2016 at 8:18 pm
      Permalink

      Multumesc Ancuta de gandurile bune. Imbratisez😊

      Reply

Tu ce părere ai despre subiect? What's your opinion on the subject?

%d bloggers like this: