CentrulLocalVerdeBucurestiEra in toamna clasei a 10a, spre sfarsitul saptamanii. Cu un an inainte dadusem unul dintre cele mai grele examene din viata mea de pana atunci – admiterea la liceu. Si iata-ma dupa un an, plecata din Iulia Hasdeu, unde ramasese gasca mea de colegi, in clasa de informatica a Colegiului National Sf Sava. Dupa ce intrasem cu peste 9.50 in liceu, la inceputul clasei a 10a ma bucuram de orice nota de la 6 in sus…

Imi amintesc ca dupa doua zile de raceala, vineri m-am decis sa merg la scoala pentru cele doua ore de matematica si imi placea tare mult de proful nostru, dnul Serbanescu, sau Serbanici asa cum era poreclit de noi.

Intr-o pauza, Mara, o colega de clasa cool imi spune sa mergem sa vedem expozitia de fotografii din holul liceului. Imi povesteste ca e o expozitie faina despre munte si drumetii si ca sunt doi tipi care povestesc lucruri interesante. In poze erau grupuri de tineri mai mici si mai mari, prin diferite locuri din tara, in principal pe munte. In cateva imagini apareau si cei doi tineri prezenti atunci in holul liceului. Mara ma trage de maneca sa mergem spre ei, unde se adunase un grup de colegi. Andrei si Andu aveau doua baticuri triunghiulare la gat – bleumarin cu margine albastra, pe care faceau si desfaceau un nod – spuneau ei ca se numeste Nodul Prieteniei, pentru ca are patru bucle si nu -l poti desface tragand de nici unul dintre capete, ca asa se strange mai tare, ci doar desfacand una dintre buclele lui.

Ne povestesc mai departe despre faptul ca ei sunt un grup de prieteni, ca se numesc cercetasi, ca sunt studenti si ca au fost si ei in Sava si ca le place sa mearga pe munte. Iar expozitia au organizat-o pentru ca vor sa adune un grup mai mare de tineri cu care sa impartaseasca aceste activitati, sau ceva de genul acesta… nu-mi mai amintesc exact sa fiu sincera. Mi-au dat un bilet cu datele lor de contact si cu locul si ora primei intalniri – sambata urmatoare in Parcul Tineretului.

Vin acasa, ii povestesc si ii arat biletul mamei si decid sa ma duc la intalnire. Din clasa mergem patru: Mara, Sorina, Stefan si cu mine.

Ne intalnim sambata la bariera din fata parcului Tineretului. Asteptam sa se stranga toti si apoi mergem mai incolo intr-o poiana. Andrei si Andu ne invita sa ne asezam in cerc pe iarba si apoi sa ne prezentam. Eram acolo, la prima intalnire, peste 30 de tineri si a durat o vesnicie pana fiecare spunea cine este si de ce a venit acolo. Eram toti din Sava, de la diferite clasa, majoritatea de a 9a si a 10a.

Doua veri la rand un var din Resita, de unde erau bunicii mei, ma luase cu el pe dealurile si prin pesterile din judetul Caras Severin. Imi daduse chiar rucsacul lui rosu cu cadru, iar pentru a intra in pesteri am luat cizmele de cauciuc ale bunicului meu. Amintirea acestor veri era foarte prezenta in mintea mea si regretam profund plictiseala si rutina din Bucuresti. Aici in afara sa merg in weekend la film sau la vreo petrecere, sa chiulesc prin Cismigiu sau sa stau cu orele la Mc, nu prea faceam mare lucru in plus fata de lectii… Mama se imbolnavise si mai rau, nu mai plecam in vacante ca altadata, si atunci de cele mai multe ori eram trimise in vacanta toate trei la bunici.

Asa ca in mintea mea incepuse sa se creeze imaginea ca as putea sa traiesc si in Bucuresti ce experimentasem vara prin padurile Semenicului. Departe adevarul de aceasta imagine naiva… pentru ca aveam sa descopar ceva ce -mi va defini urmatorii 20 ani de viata.

Revenind la intalnirea din Tineretului, cand mi-a venit randul sa vorbesc am povestit putin despre experientele mele de pestereala, pentru ca ce era sa spun – Bucegii ii vazusem pana atunci numai urcand cu telecabina in Poiana Brasov, acolo unde an de an ne facusem vacantele in copilarie.

Urmatoarele intalniri au avut loc mai aproape de liceu, in parcul Cismigiu. Deobicei in zona numita La Cetate. Uneori in timpul saptamanii, inainte de a incepe orele, alteori in weekend.

Stiu ca deja se facuse frig, era probabil noiembrie, cand Andrei ne propune sa ne organizam pe “patrule”, stiu ca eu una n-am inteles ce inseamna chiar daca ne-a explicat minute bune. Pana la urma spune pe prietenii… Noi ne aranjam pe clase… si asa am ajuns in patrula cu Sorina, Mara, Stefan si inca vreo doua fete.

Bun, imparteala e facuta, patrulele sunt gata… Apoi ne spun sa ne gandim unde am vrea sa mergem la munte in prima noastra excursie, in vacanta de iarna, intre Craciun si Revelion.. Intrebam – la Busteni, la Sinaia? Altii intreaba de Paltinis. Zice da, astea sunt statiuni de munte, dar noi chiar vrem sa urcam pe munte si sa dormim la o cabana cu sacul de dormit in paturi numite priciuri. Unii mai inteleg despre ce este vorba, eu una imi amintesc ca am tacut. Ne da harta Romaniei , o imparte in trei, ne alegem fiecare patrula cate o zona, si ne lasa sa o studiem. Nu prea intelegeam pe atunci ce vroia de la noi.

Dupa cateva minute ne spune sa ne gandim si cat dureaza sa ajungem din Bucuresti pana acolo iarna, cum mergem: cu trenul, cu autobuzul, pe jos.

Mai trec cateva minute si apoi invita fiecare patrula in parte sa prezentam celorlaltora locul ideal unde am vrea noi sa mergem in excursie. Pe rand, ascultam cate o poveste care mai de care mai fantastica. Terminam si apoi Adi uneste harta si ne spune ca i-au placut propunerile noastre si ca ar vrea sa mergem in fiecare loc mentionat de noi. Mai ne spune ca i se pare cam departe de Bucuresti, si ca poate ar fi frumos sa alegem un loc in care sa ajungem mai usor si sa fie mai putin de mers. Si ne propune cabana Leaota din Muntii Leaota, intre Bucegi si Piatra Craiului. Nimeni nu mai fusese acolo, si deja ma simteam din ce in ce mai prost – desi imi placuse geografia dintr-a 8a cu profesorul Mierla, in viata mea nu auzisem de muntii Leaota… In lipsa de optiuni mai bune, si fara sa stim despe ce este vorba, suntem cu totii de acord si stabilim ca la urmatoarea intalnire discutam despre echipamentul necesar pentru prima iesire la munte.

Dupa urmatoarea intalnire, in care am discutat despre echipament si despre mancarea necesara in excursie, stiu ca m-am dus acasa aprope plangand – de pe lista aia aveam doar un sac de dormit vechi, adus de la Resita. Noroc ca deja se apropia Craciunul si bunicii erau la noi. Ma duc la bunica si o conving sa ma ajute cu cateva lucruri esentiale de pe lista – bocancii si rucsacul.

Imi ia cadou de Craciun o pereche de bocanci Clujana din pavilionul H. Pentru rucsac, mut mai scump fiind, imi propune sa-mi castig banii ajutand-o cu micul ei business. Bunica mea era economist, asa ca dupa revolutie, facea contabilitate acasa. Si venise cu actele dupa ea in Bucuresti. Asa ca ii transcriu 4 balante lunare si primesc banii pentru rucsac. Apoi 0 iau pe mama cu mine si plecam spre Unirea, la magazinul Himalaya, de unde ne spusese Andrei ca putem sa ne cumparam echipament. Ajunsi acolo, mama se sperie de preturi, insa dupa mai multe incercari reuseste sa-mi ia un rucsac tip banana negru cu snururi rosii.

Gata, acum eram pregatita de prima mea iesire la munte cu cercetasii la cabana Leaota.

Cum am ajuns la cercetasi… si am ramas

Tu ce părere ai despre subiect? What's your opinion on the subject?

%d bloggers like this: