Scriu aceasta scrisoare lunga cu mai putin de 2 zile pana la finalizarea mandatului de presedinte al Organizatiei Nationale “Cercetasii Romaniei”. O parte dintre noi ne vom intalni in weekend la adunarea generala, si putem vorbi atunci, insa cu o alta parte dintre noi probabil ne vom vedea doar la vara in campuri.
Doresc sa va multumesc pentru increderea extraordinara primita din partea voastra in cei 5 ani in care am servit organizatia din aceasta responsabilitate.

Simt ca in acesti ani cercetasia romaneasca s-a schimbat, si-a deschis usile catre noi copii si tineri ( cu peste 25 de centre locale noi), iar un numar tot atat de mare de centre locale sarbatoresc 20 ani de activitate. In aceasta perioada, mai multe centre locale pe cale de inchidere, au gasit fortele necesare in comunitate sa renasca si sa se reinventeze, iar acum, treptat incep sa coordoneze proiecte nationale si sa sprijine direct si alti entuziasti care au (re)luat calea cercetasiei.

Am primit in ultimele saptamani mesajul ca e necesar sa fiu mai comunicativa si transparenta, chiar astazi am vorbit la telefon cu doi prieteni dragi ce mi-au transmis acelasi lucru. Le-am spus ca nu mi se pare corect fata de ceilalti lideri sa simta prin expunerea mea ceea ce am trait in unele momente in care am luat decizii dificile pentru organizatie, si ca mi s-a parut ca este mai relevant sa transmit mai degraba un mesaj de pozitivism.

Astazi insa, privind la familia noastra frumoasa, pentru prima data intr-un cerc atat de mare, va rog primiti aceste mesaje de multumire din partea mea.

Sunt foarte recunoascatoare unor oameni care au ales sa sprijine cercetasia in diferite momente ale existentei acesteia, si au pus umarul puternic la cresterea ei in ultimii ani. Cu o parte dintre acestia am lucrat o perioada, am continuat impreuna, cu altii drumurile noastre s-au despartit candva. Toti acesti oameni, fara exceptie, au crescut in centrele lor locale, au sprijinit ani de zile cercetasia la ei in oras/sat si treptat au inceput sa sprijine si alte grupuri noi.

In primul rand doresc sa-I multumesc lui Yeti, Andrei Avram, pentru ca a avut curajul sa imi fie alaturi ca vicepresedinte, sa sprijine puternic sediul national intr-o perioda in care am lucrat pe extern, ca a stat cu rabdare si a facut mentorat in sediu, pe financiar si management. Am invatat cat de dureros este sa pierzi un prieten, insa am acceptat ca fiecare are drumul lui in Cercetasie, si ca avem viziuni diferite pe care ni le respectam reciproc.

Apoi as vrea sa-i multumesc lui Sorin Boros, pentru ca peste ani mi-a dat o lectie de leadership relevanta, lectie pe care am inteles-o numai cand, ca presedinte, am fost in situatia de a alege organizatia in detrimentul familiei cercetasilor.

Un mare multumesc Mihaela Ciobanu pentru anii de serviciu oferiti, pentru verticalitatea si expertiza ta in dezvoltare organizationala. De-abia astept sa fim martorii unor proiecte extraordinare de sprijin si dezvoltare a centrelor locale si grupurilor de initiativa din viitoarea ta responsabilitate.

Mai departe doresc sa ii multumesc unui om deosebit, care a adus in slujba cercetasiei competentele sale informatice, resursele din firma sa si seninatatea vietii implinite. A reusit ca in doi ani sa transforme provocari majore in oportunitati extraordinare, astfel incat noi sa stim cati suntem, unde suntem si cum servim comunitatea la nivel local. Pentru mine Vasile Darie a fost si va ramane un prieten cercetas extraordinar, mai mult decat vicepresedintele ONCR. Imi pare bine pentru el ca a decis sa sprijine Cercetasia in alte moduri, insa imi pare rau ca nu va mai fi in consiliu pentru a aduce practica sa de viata in randul nostru.

In aceeasi masura mai puternic ca niciodata e important sa privim catre noi insine, sa identificam si sa incepem sa lucram la ariile pe care le avem de imbunatatit. Si aici privesc cu mare incredere in activitatea Dianei Slabu si a echipei de Resurse Umane, o echipa careia doresc sa ma alatur si sa sprijin cu experienta mea profesionala. Diana reprezinta un exemplu de maturitate si profesionalism pentru multi dintre noi, un exemplu ca putem sprijini cercetasia chiar si cand avem viziuni diferite.

Un om care este de peste 20 ani printre noi, dar care a preferat sa lucreze in centrul local pana in 2010, este Doru Costinasi. Am avut onoarea sa lucrez cu Doru atunci cand a acceptat sa coordoneze unul dintre cele mai complexe proiecte ale noastre, din perspectiva implicarii financiare, legale si de resurse umane. Este vorba despre proiectul FSE O Sansa Europeana, ce a creat atatea controverse in randul nostru dar si la nivel de tara din prisma contextului fondurilor europene. Am intalnit un om extraordinar de serios, matur, profesionist care a coordonat bine un proiect dificil.

Fr Jesus Sagredo este un om extraordinar, bland si ferm, care a adus bucurie cu cuvintele sale de intelepciune intotdeauna in momente cu o mare incarcatura simbolica. Dumnealui reprezinta un exemplu viu de viata dedicata credintei si cercetasiei.

Acum 10 ani am intalnit-o pe Sinziana Rasca intr-un camp international. I-am zis atunci, vazand cum isi organizeaza patrula, cum se pregateste sa participe la activitatile de zi cu zi, ca m-as bucura sa lucrez cu ea la International candva. Peste 5 ani, Sinziana mi-a povestit aceasta discutie, si apoi au urmat inca 5 ani.

La final, doresc sa multumesc unui om care a fost dat afara din organizatie in 2003 pentru ca a indraznit sa se revolte presedintelui de atunci si, sa faca un camp bazandu-se numai pe o echipa de tineri entuziasti. Acest om a acceptat sa-si arate cercetasilor curajul, loialitatea si valorile interioare, prin puterea de a sprijini cercetasia mai departe, chiar daca daca organizatia l-a criticat pentru vina de a lucra in domeniul public sau de a avea un centru local pe butuci. Au trecut trei ani de atunci si ma bucur sa vad ca cercetasia a repornit in Sinaia. Multumesc Suncu, Marian Panait!

Ma bucur ca am servit Cercetasia alaturi de voi si de acesti minunati oameni timp de 5 ani. Si mai ales sunt incantata ca in ultimele 16 luni, noi am beneficiat de serviciile unei echipe executive impecabile! Va multumesc Mihaela Girleanu si Nadia Codreanu, ma inclin in fata voastra.

Impreuna am a reusit prin efortul multor voluntari si profesionisti, sa restabilim conexiuni intre noi, cu oameni din principalele institutii ale statului roman, sa facem o Jamboree si sa sarbatorim Centenarul, dar mai ales am reinceput sa credem in fortele proprii! Sa credem in puterea noastra de regenerare, sa invatam sa iertam si sa atragem din nou cercetasii vechi, Prietenii Cercetasiei.

bp1Bineinteles ca exista o dinamica a acestui proces , si noi ca organizatie, daca dorim sa continuam sa crestem avem nevoie de continuarea acestui proces, cu oameni cu experienta care stiu sa lucreze in afara organizatiei pentru organizatie! Si aici, presedintele are rol esential.

Depinde de noi toti in ce masura dorim sa ne dezvoltam calitativ si cantitativ, in ce masura dorim sa dam la o parte o serie de etichete, sa ne privim in ochi si sa investim cu incredere persoane care au experienta si competentele necesare pentru a face aceasta organizatie relevanta pentru societatea romaneasca.

Merita sa avem in minte ca, in plus fata de toate responsabilitatile consiliului director, presedintele este responsabil legal si ordonator de credite. Iar asta schimba cu totul perspectiva asupra acestei responsabilitati. Depinde de noi sa gasim in interiorul nostru resursele de a accepta ca un om nu este perfect, insa tocmai ca Cercetasia ne invata relevanta progresului personal. Depinde de noi sa acceptam ca un presedinte are nevoie de competente si abilitati potrivite responsabilitatii sale si relationarii cu mediul extern, adecvate momentului de dezvoltare in care ne aflam noi toti ca miscare.

Si Da am vorbit pana acum despre o parte dintre oamenii in care cred si in care va invit sa credeti si voi, intr-o ECHIPA cu oameni puternici, cu experienta, expertiza si disponibilitatea sa duca mai departe Cercetasia romaneasca.

Privesc cu multa incredere in maturitatea noastra de a depasi momentele triste ale istoriei noastre, in capacitatea de vindecare venita atat de la oamenii noi care ni s-au alaturat in acesti ani cat si de la liderii care servesc cercetasia constant de atatia ani.

O ultima intrebare pe care am primit-o zilele acestea este ce am de gand sa fac in continuare, cum doresc sa ma implic si sa sprijin mai departe?

M-am gandit foarte mult la cum va fi luni 27 aprilie. Intentia mea este sa petrec mai mult timp cu familia mea; copiii si sotul meu au suferit din cauza plecarilor dese pe care le cere ONCR. La vara planuiesc sa particip la campul centrului local Miercurea Ciuc. Iar apoi, dupa ce se vor fi linistit apele, in functie de chemarea organizatiei, intentionez sa sprijin echipa de Resurse Umane si sa contribui la renasterea centrului local Verde Bucuresti.

Sper ca aceste mesaj al meu sa va gaseasca cu bine, sa ne vedem luminosi si linistiti vineri, sa avem discutii utile sambata si duminica.

Multumesc din suflet voua cercetasilor pentru aceasta incredere. A fost un privilegiu sa am sansa de a servi in acest mod miscarea noastra.

A voastra in cercetasie,

Bianca Nesiu-Bedreag

Datoria unui Presedinte
Tagged on:                             

One thought on “Datoria unui Presedinte

Tu ce părere ai despre subiect? What's your opinion on the subject?

%d bloggers like this: