https://i.embed.ly/1/display?key=fc778e44915911e088ae4040f9f86dcd&url=http%3A%2F%2Frandalrauser.com%2Fwp-content%2Fuploads%2F2012%2F12%2Fcandle-in-the-dark.jpg

[Later edit] Ajut #Colectiv Afla aici cum te poti implica.

Dorm putin de sambata dimineata, cand la 3 AM m-am trezit. Nimic special, doar fetita mea care vine sa doarma la noi in pat. Odata adormita, ma gandesc sa dau drumul la FB pentru a cere ajutor – a doua a zi aveam de carat lucruri de la apartamentul in care nu ne-am mai mutat. Apuc sa scriu 2-3 mesaje, cand o prietena ma intreaba – Tu nu stii de nenorocire?

Nu, nu stiam de Colectiv. Verific daca surorile mele sunt ok, ele locuiesc aproape de club.

Repede ma gandesc la ce pot face eu:

  1. Sa donez sange – Nu puteam, donasem acum 2 luni.
  2. Sa-l rog pe sot sa doneze sange – Poate sa doneze, se trezeste, citeste si el stirile, incepe sa se imbrace. S-a dus la Centrul de Transfuzie Sanguina, a donat alaturi de alti multi tineri adulti, inclusiv de oameni care au venit direct de la aeroport.
  3. Sa dau mesaje sa rog mobilizarea – In acea zi urmau sa se intalneasca in Bucuresti peste 700 de cercetasi, dintre care vreo 100 de adulti, pentru Deschiderea Anului Cercetasesc la Muzeul Satului. Scriu mesaje pe pagina evenimentului, scriu mesaje personale, ne punem la dispozitie masina. Ma duc la eveniment si le zic tuturor prietenilor cu care ma intalnesc – haideti sa mergem sa donam sange, spuneti pe scena despre asta, transmiteti parintilor. Primesc asigurari ca se va intampla acest lucru. Nu stiu daca s-a intamplat sau nu asta, am vorbit cu o singura persoana care vroia sa se duca sa doneze dupa eveniment.

Apoi incep sa curga stirile:

  1. Chitaristul care a murit era fostul coleg de banca al unei prietene bune
  2. Avem 10 colegi de serviciu care sunt raniti in incediu. Duminica aflu ca 2 3 colege au murit. La serviciu s-a organizat un altar si se strang donatii.
  3. Verisoara mea vine la noi duminica plangand – fiul de 16 ani al prietenilor lor a murit in incediu. Tatal baiatului a asistat la incercarile de resuscitare pe caldaram.
  4. Ma suna o prietena si ma intreaba daca merg la marsul de comemorare. O dau cotita: sunt ocupata. Si ma asigur ca “ma ocup” toata ziua.

Doar ca… dimineata ma trezesc in durere, in tristete, in revolta – cum de a putut sa se intample asa ceva la 2km de casa noastra, cu oameni care lucreaza in acelasi loc cu mine, care au mers la scoala cu prietenii mei?

Citesc Facebookul, citesc stiri peste stiri despre neorganizare, despre norme de protectia impotriva incendiilor, despre faptul ca avem putini medici in Romania, despre sprijinul psihologilor, despre petitia impotriva fumatului in locurile publice, despre donatiile in mancare pentru Centrul de Transfuzie Sanguina… Ceva nu se leaga.

Imi amintesc de nepasarea mea proprie:

  • Joi am lucrat de acasa ca sa “nu pierd 2 h la serviciu, pentru ca este simulare de incediu in cladire, asa cum s-a intamplat data trecuta”.
  • Cand au venit pompierii la scoala lui fi-meu sa-i invete cum sa actioneze in caz de incediu sau cutremur, am fost bucuroasa ca era interesat, dar nu m-am obosit sa citesc brosura pe care a adus-o acasa.
  • Am donat sange in septembrie, dar pentru ca era convenabil – campania se organiza la serviciu.
  • Le-am zis reprezentantilor cercetasilor ca pot ajuta, dar am facut eu ceva ca sa ne organizam? Nu, am tacut si am plecat sa mut mobila

Nu stiu cand am devenit asa de nepasatoare, probabil ca sunt atat de multe anomalii in jurul nostru incat mecanismul de aparare ne face sa nu ne mai pese. Sau poate avem o toleranta prea mare la nefiresc, fiind inconjurati de el zilnic. Am vazut prea multi morti, am vazut coruptie, nepasarea autoritatilor daca nu se punea plicul in declaratia de impunere,  in buchetul de flori la facultate inaintea unui examen…

N-am fost acolo, dar incepe sa-mi pese… Simt si ma doare mai tare sa fiu nepasatoare, ma doare pentru mine, pentru copiii mei, pentru noi. Schimbarea incepe cu noi – asa ca maine ma duc sa donez sange. Iar astazi sprijin familiile celor care au murit. Tot de azi nu mai intru in locurile unde se fumeaza…

Dumnezeu sa-i odihneasca in Pace.

P.S. 1 Felicitari pentru mobilizarea excelenta, pentru voluntariatul si transmiterea informatiilor in timp real, Andreea Vasile!

P.S. 2 Un text excelent despre antiprostie puteti citi aici

P.S. 3 Si un text dedicat lui Raed Arafat de la un martor al tragediei. As adauga – Pe Arafat l-au luat si l-au mutat de la Ministerul Sanatatii ca sa-i faca loc lui Banicioiu, ce sa faca Arafat cand i-au legat mainile? Coordoneaza cat il lasa ei sa coordoneze, putin spre foarte putin…

Nefirescul noastru de zi cu zi
Tagged on:             

Tu ce părere ai despre subiect? What's your opinion on the subject?

%d bloggers like this: