girl_scout_signIn aceasta saptamana cercetasii si ghidele din toata lumea au sarbatorit pe 22 februarie Ziua Mondiala a Cercetasiei /Ziua Gandirii, cunoscuta in engleza sub numele de Founder’s Day ( scouts – cercetasi) sau Thinking Day ( guides and girl scouts – ghide si fete cercetase), celebrand astfel ziua de nastere a lordului Baden Powell, fondatorul Miscarii Scout.

In multe zone din lume, Ziua Cercetasiei reprezinta un moment potrivit pentru a invita copii, tineri si adulti sa se alature Miscarii Scout prin ceremonia de depunere a Promisiunii. Deobicei, dupa inceperea anului cercetasesc, in toamna, data de 22 februarie este perfect asezata in calendar, astfel incat sa marcheze trecerea de la perioada de aspirantura (3- 6 luni), catre cea de cercetas propriu-zis.

Ceremoniile de depunere a Promisiunii sunt pregatite cu mult timp inainte, fiind parte a culturii organizationale.

  • Pot fi diferite in functie de particularitatea tarii, asociatiei sau confesiunii. Am participat la ceremonii noaptea in varf de munte, seara la foc in camp, intr-o mica pestera, in timpul unei adunari generale, in camp dupa un treasure hunt dedicat noilor membri, in fata statuii Cercetasului din Tecuci sau in biserica in timpul liturghiei.
  • Uneori, cand se organizeaza depunearea Promisiunii pentru noii cercetasi, cei prezenti sunt invitati sa-si reinnoiasca Promisiunea, sa isi aminteasca motivele pentru care s-au alaturat Cercetasiei.
  • Deasemenea, textul Promisiunii este adaptat varstei cercetasului. In Organizatia Nationala “Cercetasii Romaniei” avem definite prin programul educativ, versiuni diferite pentru lupisori ( 7-10 ani), temerari ( 10-14 ani), exploratori ( 15-18 ani), seniori ( 19-24 ani).
  • Voluntarii adulti – liderii, cum sunt numiti la cercetasi – depun Promisiunea folosind textul care apare in statutul organizatiei aici:
Art.6. Promisiunea Cercetaşului
“Promit, pe onoarea mea, să fac tot posibilul să slujesc lui Dumnezeu şi ţării mele, să-mi ajut aproapele în orice moment şi să ma supun Legii Cercetaşului.”

Va invit sa va intrebati prietenii cercetasi cum a fost Promisiunea lor, Probabil veti afla povesti interesante, unele momente vor fi extraordinare, altele se vor incadra intr-o viziune clasica de conexiune cu natura sau cu biserica, dupa caz, insa toate, absolut toate aceste amintiri vor exprima o emotie deosebita. Pentru multi prieteni de-ai mei Promisiunea ramane un reper in viata lor de cercetasi. Iata un motiv in plus pentru lideri sa organizeze cu mare atentie aceasta activitate. Autorul blogului Metoda Scout ne invita la o reflectie interesanta in ceea ce priveste modul in care noi ca voluntari adulti ne raportam la Legea si Promisiunea Cercetasului aici

Mi-am depus Promisiunea in martie 1998, la marginea unei paduri din Masivul Piatra Mare, langa Cabana Susai.

A fost o iesire la munte de cateva zile, iar cadrul imaginar, povestea noastra a pornit de la Noe si arca sa. Liderul nostru, Andrei, ne-a dat fiecaruia dintre noi cate un biletel – cu descrierea unui animal potrivit personalitatii noastre, si cu cate o sarcina pe care sa o urmarim de-a lungul acelei zile.

Fiecare dintre noi a primit cate o responsabilitate care sa ajuta la construirea campului, practic ne-am organizat in:

  • montarea corturilor pe patrule si delimitarea campului
  • construirea vetrei de foc, aducerea lemnelor
  • construirea mesei si a bancilor
  • organizarea serviciului pentru camp, intitulat la noi in unitate LFA – Lemne, Apa, Foc. Prin rotatie fiecare patrula era responsabila intr-o zi de cate una dintre sarcini, in LFA intra evident mai multe decat cele trei de mai sus, intra inclusiv organizarea mesei sau securizarea campului
  • construirea catargului, montarea steagurilor – cel al Romaniei, al OMMS – Organizatiei Mondiale a Miscarii Scout, si al ONCR – Organizatia Nationala Cercetasii Romaniei. Optional, se ridica si steagul unitatii sau al centrului local, insa in acea perioada eram bucurosi sa avem cele trei steaguri, achizitionate din banii unitatii noastre.
  • documentarea activitatilor de camp – scrierea jurnalului, fotografii de la activitati

Va vine sa credeti sau nu insa aceste activitati au durat de dimineata pana la lasarea serii. A fost un furnicar continuu in padure, in jurul locului de camp, pe langa cabana si a fost foarte interesant de privit; pentru ca am avut un rol mai putin activ decat al celorlaltora – pe biletelul meu primit de la Noe scria ca sunt nevastuica si ca aveam rolul sa studiez tot ce fac ceilalti individual sau in patrula, sa scriu in jurnalul unitatii si sa fac fotografii. Astfel am stat si am scris, am facut fotografii cu un aparat cu rola, cam cat a fost ziua de lunga, in timp ce ceilalti faceau lucruri mult mai importante in opinia mea!

Odata cu inseararea, ne-am asezat in jurul focului pentru consiliu. Intalnirea de seara a unitatii, momentul in care fiecare dintre cercetasi are prilejul sa povesteasca ce a facut in timpul zilei, cum se simte, ce ar vrea sa imbunatateasca. “Debrief”, “evaluare intermediara” cum am invatat mult mai tarziu ca se numeste in alte medii. Da, am invatat sa-i ascult pe ceilalti, sa fiu ascultata si sa fac o evaluare comuna a unui grup si multumesc tuturor pentru asta. Sunt multi lideri cercetasi care folosesc aceasta metoda pentru a evalua ziua dintr-o activitate mai mare, pentru a evalua o intalnire de unitate sau o sesiune de formare; insa, din pacate, de-a lungul timpului, am observat ca se foloseste din ce in ce mai putin metoda evaluarii alaturi de tineri, si se face doar cea din randul liderilor. In opinia mea, foarte gresit. Pentru ca daca nu ai pulsul din randul cercetasilor, atunci tu ca lider in beneficiul cui voluntariezi?

Revenind la seara noastra minunata, dupa intalnirea unitatii, a sosit momentul asteptat. Imi amintesc ca ne-am asezat in fata liderului nostru, si pe rand am rostit alaturi de el Promisiunea. Am salutat cercetaseste, am fost primiti cu un Bun Venit in marea familie a cercetasiei. Totul intr-o liniste extraordinara, sub un cer de un albastru patrunzator, la lumina focului. Fiecare, rand pe rand rosteam Promisiunea si apoi ne asezam langa ceilalti, pentru a asculta Promisiunea urmatorului… Ceremonia s-a terminat intr-o liniste extraordinara, de care ne-am bucurat pentru cateva secunde, dupa care un lider grec, student in Romania, in spiritul lor caracteristic a dezghetat apele si a zis ca e momentul pentru fiesta  –  ne-am inveselit pe data, ne-am imbratisat si apoi am stat la povesti, cantece si voie buna in jurul focului pana spre zori.

A doua zi am plecat intr-un hike dinspre cabana Susai spre Azuga, ca apoi sa ne urcam in personalul care ne ducea acasa.

Multi ani mai tarziu, in stagiile de formare ale ONCR am identificat elementele Metodei Scout si cum ele se aplica fiecarei activitati cercetasesti. In mijlocul Metodei Scout stau Legea si Promisiunea Cercetasului, codului de onoare dupa care ( ar trebui sa) ne ghidam cu totii. Ganditi-va daca atunci cand decideti sa organizati o ceremonie de depunere a Promisiunii, aveti toate elementele Metodei Scout. Invatati din greselile altora, si la randul vostru sprijiniti alti lideri sa creeze o Ceremonie de care copiii si tinerii sa-si aminteasca cu bucurie. Reflectati bine inainte sa alegeti un loc si un moment de timp care raspund multor nevoi ( de vizibilitate, autoritate locala sau confesionala, accesibilitate etc.) insa carora le lipseste emotia traita de noul cercetas si indeplinirea tuturor elementelor din Metoda Scout.

Un document pedagogic extraordinar de util care explica semnificatia Legii si Promisiunii  Cercetasului, publicat de Organizatia Mondiala a Miscarii Scout poate fi gasit aici

Promisiunea Cercetasului
Tagged on:

Tu ce părere ai despre subiect? What's your opinion on the subject?

%d bloggers like this: